Bucătăria din Transilvania are un patrimoniu culinar cultural original, aproape neschimbat de-a lungul timpului, a cărei autenticitate poate fi comparat cu patru sau cinci în lume. Bucătăria Transilvaniei unde timp de secole românii, maghiarii, saşii, armenii, evreii şi celelalte comunităţi etnice au trăit pe acest teritoriu au reuşit să-şi îmbogăţească unii altora cultura gastronomică, păstrând
însă şi propria identitate. Dacă ar trebui să scoatem în evidenţă o singură caracteristică a bucătăriei ardeleneşti, aceasta ar fi simplitatea izvorând dintr-o naturaleţe fermecătoare. Alimentele se prepară simplu, savoarea fiind obţinută prin asocierea creativă a cărnurilor cu legume şi condimente proaspete sau conservate şi prin includerea în meniu a dulciurilor pe bază de brânzeturi şi fructe (plăcinte cu brânză dulce şi sărată, plăcinte cu mere şi cu doveac). Pentru ca un străin să înţeleagă ce îi place transilvăneanului să mănânce, ar trebui să-şi inchipuie gustul unei bucăţi de slană afumată sau de cârnaţi,ori de untură de porc cu ceapă şi pâine cu cartof proaspăt scoasă din vatră,toate astea unse cu un pahar de palincă. Personalitatea Transilvaniei, peste tot ceea ce valurile istoriei au dus şi adus, unicitatea ei in lume, aşa cm spuneam, e tocmai ceea ce unii şi alţii au tendinţa să neglijeze: un colţ de lume în care neamuri au trăit împreună, au conlucrat şi au creat în beneficiul tuturor. Mai mult decât o apoziţie, în pofida unor păreri adesea formulate, chiar osmoza coexistenţei, interferenţa, intercondiţionarea, defineşte cu adevărat Ardealu
