Krümel.sibiu

31/07/2026

Oldie but goldie 😂

30/07/2026

29/07/2026

Nu reușesc să fotografiez toate torturile.

Unele pleacă atât de repede, încât nici nu apuc să le pregătesc un decor frumos sau un colț în care să le surprind așa cm mi-aș dori.

Și chiar îmi pare rău.

Am găsit câteva fotografii făcută în grabă, pe masa din laborator, înainte de a închide cutia. Le-am adunat și am zis sa fac o poveste.

Fotografiile nu sunt perfecte, dar fiecare tort a fost făcut cu aceeași grijă, aceleași ingrediente alese cu atenție și aceeași dorință de a ajunge pe masa cuiva într-un moment important.

Așa că am adunat aici câteva dintre torturile care au apucat să rămână și în galerie. Iar pentru cele care au plecat fără poză... sper să le țină loc amintirea celor care le-au împărțit.

.sibiu

28/07/2026

Când fac gogoși, inevitabil mă gândesc la o prietenă bună.

E convinsă că cele mai frumoase gogoși ies doar din mâinile bunicilor și ale doamnelor de la țară. Cele pufoase, cu gaura aceea perfectă pe mijloc, despre care toată lumea are câte un secret: aluatul trebuie lăsat nu știu cum, uleiul trebuie să fie exact cm trebuie, întorsul la momentul potrivit...

Și, dacă mă gândesc bine, o înțeleg. Bunica mea face cele mai bune gogoși de pe pământ. Pune făină, ouă, coajă de lămâie și, din momentul în care le pune în untura încinsă, parcă nu mai contează nimic, tehnică, timp de așteptare, nimic.
Mirosul care umple casa și gogoșile acelea aurii, pufoase, sunt imposibil de uitat.

De fiecare dată îmi mai spune câte un „truc” pe care l-a auzit de la cineva.

Și de fiecare dată râdem când vede că și mie îmi ies gogoșile cu gaură, deși am doar 30 de ani și prea puține gogoși făcute la viața mea.

Cred că, dincolo de toate poveștile și micile secrete, rămân aceleași lucruri: un aluat bine făcut, răbdare și multă atenție la fiecare etapă.

Acum sunt curioasă... voi ce „secret” pentru gogoși ați auzit de la bunici sau de la mamele voastre?
Există o rețetă de familie pe care n-ați schimba-o pentru nimic?

.sibiu &tricks

23/07/2026

Sunt deserturi care nu au nevoie de prezentări. Au nevoie doar de o mușcătură.

Choux-uri ușor crocante, în interior sunt umplute generos cu o cremă catifelată, făcută cu multă vanilie de Madagascar și ingrediente de calitate. Echilibrate, delicate și exact așa cm trebuie.

Dacă nu ai apucat încă să le încerci, sâmbăta aceasta ai ocazia perfectă.

📍 Mă găsiți la pop-up, cu vitrina plină de deserturi artizanale, iar choux-urile vor fi, bineînțeles, nelipsite.

Te aștept să ne bucurăm împreună de un desert bun și de o zi frumoasă de vară.

23/07/2026

Lămâie, pepene roșu, zahar și .romania
Nu am respectat întocmai rețeta dar clar mi-a făcut ziua mai bună limonada asta.

22/07/2026

Nu cred că există o parte preferată din proces. Îmi place tot.

Momentul în care întind foile de Medovik, aroma care umple laboratorul, crema cu vanilie de Madagascar, inserția pregătită cu grijă și, într-un final, tortul care prinde viață strat cu strat.

Câteva ore de muncă, ingrediente alese cu grijă și multe detalii care poate nu se văd, dar care se simt în fiecare felie.

Sper să vă placă această mică incursiune în culisele laboratorului. 🤍

21/07/2026

Pavlova este unul dintre cele mai fragile deserturi pe care le fac.

O atingere prea hotărâtă și bezeaua crapă. Dar, cumva, tocmai imperfecțiunile acelea o fac atât de frumoasă.

Poate că și noi suntem puțin la fel.

Fragili, uneori obosiți, alteori cu câte o crăpătură pe care doar noi o vedem. Și totuși, în mijlocul tuturor lucrurilor care nu ies perfect, există momente care merită savurate.

O felie de Pavlova.
O cafea băută fără grabă.
O limonadă rece, cu pepene roșu și multă gheață.
O aniversare. O masă în familie. O după-amiază de sâmbătă cu oameni dragi.

Astăzi m-am trezit cu gândul că am multe motive să fiu recunoscătoare. Și că, uneori, fericirea stă în lucrurile mici, împărțite cu oamenii potriviți.