06/05/2026
Pe puntea V***rului Oituz, soarele de primăvară începe să alunge amintirea gerului, iar sentimentul este unul de eliberare. Știm că Dunărea nu se oprește niciodată din cursul ei și, la fel, suntem convinși că urmează vremuri mai bune. Este timpul ca apele să se liniștească, proiectele să se așeze pe un făgaș normal și să ne bucurăm de stabilitatea pe care am așteptat-o atâtea luni.
Suntem convinși că, după acest „dezgheț”, urmează în sfârșit vremurile mai bune pe care le-am construit în gând toată iarna.Dunărea își continuă cursul liniștit spre aval, iar noi privim cu încredere spre un viitor predictibil, unde munca și liniștea merg mână în mână.
Iarna a trecut, greul a rămas în urmă, iar acum puntea este pregătită pentru soare și pentru echilibrul pe care îl așteptam.
Dunărea la km fluvial 939 a văzut multe, de la construcția barajului până la toate schimbările de regim, și a rămas mereu acolo, curgând neîncetat. După o iarnă în care am strâns din dinți, sperăm ca primăvara asta să nu fie doar o pauză între două probleme, ci începutul acelor vremuri mai bune, în care să putem sta la un pește pe v***r fără să ne mai facem griji pentru ce se întâmplă „la centru”.
Până la urmă, Dunărea ne învață răbdarea: tot ce e tulbure trece, important e ca noi să rămânem la fel de tari ca stâncile din Cazane.
La Gura Văii, primăvara aceasta se simte ca o respirație adâncă de ușurare. După o iarnă în care Dunărea părea de fier, iar gerul i-a ținut pe oameni mai mult în case, clientii nostri își recapătă energia.
Pe terasă, atmosfera s-a schimbat radical: zgomotul vântului de iarnă a fost înlocuit de clipocitul liniștit al apei și de mirosul de pește proaspăt. E o bucurie simplă să vezi oamenii zâmbind sub soarele blând. Există o siguranță tacită pe care o simți aici – aceea că, indiferent de cine e la cârmă, Dunărea și spiritul nostru rămân pe poziții.
Vremurile mai bune încep chiar aici, pe punte, cu o cafea băută în liniște în fața fluviului. Este stabilitatea pe care ne-am dorit-o: să știm că munca noastră dă roade și că după orice iarnă grea, oricât de lungă, vine o primăvară care așază lucrurile la locul lor. La km 939, viitorul se vede acum senin, exact ca orizontul peste baraj într-o zi fără nori.
