Restaurant Lacrimi și Sfinți

Restaurant Lacrimi și Sfinți Restaurantul lui Dinescu Rețete vechi de 100 de ani reinterpretate și reașezate, arome pierdute, arome inventate, toate la un loc.
(2669)

Oooo, ce mămăligă! Sau, cm ar spune francezul: quelle mamaliga!Mămăliga n-a fost niciodată doar mămăligă.A fost pâine, ...
17/06/2026

Oooo, ce mămăligă! Sau, cm ar spune francezul: quelle mamaliga!

Mămăliga n-a fost niciodată doar mămăligă.

A fost pâine, masă, liniște, sărăcie dusă cu demnitate și bucurie făcută din puțin. A stat lângă brânză, lângă pește, lângă tocăniță, lângă ce avea omul prin casă și prin viață.

Porumbul o fi venit el de departe, dar mămăliga s-a făcut repede româncă. A intrat în ceaun, în case, în ierni, în copilărie și n-a mai plecat.

În viața românilor, mămăliga e un fel de memorie. Nu vorbește mult. Aburindă, adună oamenii la masă.

Mămăliga este pentru toți. De la sărac la bogat, de la copil la bunic.

Mămăliga noastră cea de toate zilele.

Trei cotlete de berbecuț stăteau cuminți în farfurie și se uitau unul la altul ca trei boieri înainte de o decizie istor...
15/06/2026

Trei cotlete de berbecuț stăteau cuminți în farfurie și se uitau unul la altul ca trei boieri înainte de o decizie istorică.

Unul zicea:
„Eu aș bea un vin alb. Să fie lumină.”
Al doilea se foia puțin și spunea:
„Nu, domnule. Roze. Să fie și vară, și obraz subțire.”
Al treilea, mai rumen și mai hotărât, bătea din os în masă:
„Roșu. Că suntem berbecuț, nu poezie de balcon.”

Lângă ele, cartofii stăteau frumos, aurii și serioși. Ar fi putut spune multe. Văzuseră destule. Știau și despre alb, și despre roze, și despre roșu. Dar au preferat să nu spună nimic. Cartoful bun nu se bagă în polemici. El stă acolo, lângă carne, și ține lumea întreagă laolaltă.

Până să se hotărască ele, a venit omul cu pofta. Le-a privit, le-a mirosit, le-a înțeles drama și a zis simplu: „Aduceți câte unul din fiecare. Să nu sufere nimeni.”

La Lacrimi și Sfinți, cotletele de berbecuț nu vin doar cu gust. Vin cu întrebări serioase. Iar cartofii, ca de obicei, știu răspunsul, dar tac.

A dezbate vine din latinescul desertus placintus cornuletus gustat.Adică omul stă, se uită pe geam, vede ploaia cm bate...
12/06/2026

A dezbate vine din latinescul desertus placintus cornuletus gustat.

Adică omul stă, se uită pe geam, vede ploaia cm bate în trotuar și începe să se întrebe lucruri mari:
să fie plăcintă?
să fie cornuleț?
să fie amândouă, să fie toate trei, că viața e scurtă și norii n-au rușine?

Când plouă afară, cel mai bine este să faci soare înăuntru.
Cu ceva dulce, cu ceva cald, cu firimituri pe masă și liniște în suflet.

Hamsiile de la Lacrimi și Sfinți par simple.Hamsii. Mălai. Tigaie. Sare.Mujdei lângă.Atât.Doar că după prima nu mai e ch...
10/06/2026

Hamsiile de la Lacrimi și Sfinți par simple.
Hamsii. Mălai. Tigaie. Sare.
Mujdei lângă.
Atât.
Doar că după prima nu mai e chiar atât.
Crocante, sărate, directe. Le iei una câte una și nu prea te mai oprești.
Mujdeiul face restul.
Nu explică nimic. Doar confirmă.
Simple pe farfurie.
Complicate la poftă.

Supa de roșiiLa Lacrimi și Sfinți,supa de roșii nu vine,ci se așază.Roșie ca o searăcare a stat prea mult la soare,caldă...
08/06/2026

Supa de roșii
La Lacrimi și Sfinți,
supa de roșii nu vine,
ci se așază.
Roșie ca o seară
care a stat prea mult la soare,
caldă ca o vorbă spusă încet,
rotundă ca o duminică
fără grabă.
Telefonul pâlpâie pe masă,
se zbate mic,
cu toate veștile lumii
în burta lui de sticlă.
Dar lingura intră în supă
și lumea se oprește.
Nu mai vrei să vezi nimic.
Nu mai vrei să răspunzi.
Nu mai vrei să fii găsit.
Vrei doar să duci la gură
vara asta fiartă,
roșia asta cuminte,
gustul ăsta care știe
să te întoarcă acasă
fără hartă.
Și-atunci,
cu o pace mică
dar adevărată,
pui telefonul deoparte.
Că uneori
nu trebuie să te salveze nimeni.
Ajunge o supă bună.

La Lacrimi și Sfinți, mămăliga a intrat în farfurie cu o dilemă mare cât ceaunul:să se ducă spre cotletele de berbeț sau...
05/06/2026

La Lacrimi și Sfinți, mămăliga a intrat în farfurie cu o dilemă mare cât ceaunul:
să se ducă spre cotletele de berbeț sau spre pastramă?
Cotletele stăteau rumene, obraznice, cu osul ridicat ca un deget de boier flămând. Pastrama, afumată și sigură pe ea, mirosea a drum lung, a han vechi și a pahar care nu trebuie lăsat singur.
Mămăliga se uita când la una, când la alta.
Să fie blândă cu pastrama?
Să se lipească de cotlet?
Să rămână neutră, galbenă și cuminte?
Dar adevărul e altul: poate nu mămăliga nu știa ce să aleagă.
Poate cotletele și pastrama nu știau pe care parte a mămăligii să se așeze mai frumos.
Că la masa asta nu e concurs.
E împăcare.
Berbețul vine cu forță. Pastrama vine cu poveste. Mămăliga le ține pe amândouă în brațe, ca o mamă care știe că băieții se ceartă numai până apare foamea.
Și atunci alegerea devine simplă:
nu alegi.
Le iei pe toate.

03/06/2026

Biftec tartar.
Carne crudă, dar cu educație bună.
Tăiată mărunt, așezată frumos, cu gălbenușul în mijloc ca un soare mic peste poftă.
Aici nu se gătește cu foc.
Se montează cu răbdare, cu muștar, cu ceapă, cu piper, cu sare și cu obraz subțire.
Îl amesteci ușor și, dintr-odată, toate gusturile încep să se învârtă ca o elice în gură.
Un pic de iuțeală, un pic de finețe, un pic de păcat.
La Lacrimi și Sfinți, tartarul nu vine să impresioneze.
Vine să te facă să taci două secunde.
Și asta, în Centrul Vechi, e lucru mare.

01/06/2026

La Lacrimi și Sfinți, papanașii nu vin în farfurie. Vin ca o excursie.
O plimbare prin Munții Papanași, cu vârfuri rumene de gogoși, văi pline de dulceață și poteci albe, pe unde susură smântâna ca un pârâu obraznic.

Urcarea e grea doar până bagi prima lingură. După aceea, nu mai e munte. E fericire cu brânză dulce, dulceață și smântână cât să-ți facă sufletul să-și ia concediu.

Papanași de la Lacrimi și Sfinți.
Muntele pe care îl urci cu lingura.

29/05/2026

Într-o zi, toate cârciumile astea cu suflet vor fi o amintire.

O să povestim despre ele cm povestești despre rudele bune:
că aveau mese de lemn, pahare care știau multe, mâncare cu rost și lăutari adevărați, din ăia care nu cântau pe fundal, ci îți cântau direct în inimă.

Veneau la masă, se uitau la tine o secundă și știau ce-ți trebuie:
o doină, un șpriț, o sarmală, o tăcere sau un refren care să-ți scoată dorul din piept.
La Lacrimi și Sfinți încă mai ținem de lumea asta.

Cu farfurii pline, oameni vii și cântec care nu se descarcă din aplicație.
Pentru că unele locuri nu sunt doar restaurante.

Sunt amintiri care se întâmplă acum.

Unele gesturi sunt aproape artistice.Nu știi exact ce s-a întâmplat.Ai luat o gură din salata asta cu linte, avocado, ar...
27/05/2026

Unele gesturi sunt aproape artistice.
Nu știi exact ce s-a întâmplat.

Ai luat o gură din salata asta cu linte, avocado, ardei copți, ceapă, ulei de măsline și mirodenii… și parcă s-a schimbat lumina pe masă.
Nu e o salată care face paradă.
Nu vine cu fanfară.
Stă cuminte în farfurie și, dintr-odată, îți face poftă de viață, de vorbă, de încă o furculiță.

Și atunci apare replica firească, rostită fără strategie, fără rușine și fără analiză:
Mai adu-mi una.

La Lacrimi și Sfinți, unele stări vin în farfurie.

Address

Centrul Vechi, Strada Șepcari 16
Bucharest
030115

Opening Hours

Monday 18:30 - 01:00
Tuesday 12:30 - 02:00
Wednesday 12:30 - 02:00
Thursday 12:30 - 02:00
Friday 12:30 - 02:00
Saturday 12:30 - 02:00
Sunday 12:30 - 02:00

Website

Alerts

Be the first to know and let us send you an email when Restaurant Lacrimi și Sfinți posts news and promotions. Your email address will not be used for any other purpose, and you can unsubscribe at any time.

Contact The Restaurant

Send a message to Restaurant Lacrimi și Sfinți:

Shortcuts

Share

Category