Drink&Food

12/03/2025

L-AM DISTRIBUIT fiindcă este interesant! Este SUPER!

SALUTUL SOARELUI CU ALEX ROȘU LA FITNESS CAMP
📅 Perioada: 13 – 15 iunie 2025
📍 Locație: Hotel Majestic Olimp
💰 Preț: 1260 RON/pers/sejur (cu discount de Early Booking inclus)

Ai auzit de Salutul Soarelui? La Majestic Olimp, împreună cu Alex Roșu, ai ocazia să descoperi această tehnică benefică pentru corp și minte! Salutul Soarelui (Surya Namaskar) este o secvență de 12 mișcări care îmbină respirația conștientă cu exerciții de flexibilitate, forță și echilibru. Practicat dimineața, te ajută să-ți începi ziua cu energie, să îmbunătățești mobilitatea și să îți calmezi mintea.

Vino la acest retreat pentru a experimenta această practică, alături de tehnici de respirație, antrenamente dinamice și momente de relaxare într-un cadru superb, la malul mării!

📅 Programul evenimentului:
🔹 Vineri – 13 iunie
✅ 18:00 – Plimbare de acomodare
✅ 19:00 – Cină
✅ 20:30 – Seminar introductiv

🔹 Sâmbătă – 14 iunie
✅ 07:00 – Salutul Soarelui & Tehnici de respirație și mobilitate
✅ 08:00 – Mic dejun
✅ 10:00 – Piscină (program entertainment Cristi Pietricica)
✅ 11:00 – Aqua Marathon sau Body Weight Training
✅ 12:30 – Prânz
✅ 15:00 – Plimbare pe faleză
✅ 17:00 – Antrenament pe plajă sau în sală
✅ 18:30 – Cină
✅ 20:30 – Social party cu muzică live

🔹 Duminică – 15 iunie
✅ 07:00 – Înviorearea de dimineață
✅ 08:00 – Mic dejun
✅ 10:00 – Challenge sportiv
✅ 12:30 – Prânz

📞 Rezervări: 021 555 25 60
🌐 majesticolimp.ro
Programul poate suferi modificări în funcție de vreme. Vă ținem la curent!
💛 Încarcă-ți bateriile, descoperă puterea mișcării și bucură-te de un weekend special la malul mării! 🌞

31/10/2024

al 12-lea poem din ANTOLOGIE(din vol.LUMEA DE DIAMANT:

POPOR DE RAZE
Lui Alex. Ştefănescu, poemul pe care l-a aşteptat
Popor de raze.

Noi sîntem, cu toţii, un trib de raze. Popor de raze. Popor de îngeri. Mergem, cu toţii, pe oglinda apelor, atît de uşor, încît nu atingem apa. Dacă am atinge-o, s-ar încreţi. Dacă am atinge-o, ca lacul sfintei miercuri, vrăjit, ar încremeni.

Popor de raze.

Popor de raze, cu femei de raze. Acuplarea noastră e doar întrepătrunderea razelor, diafană. Atunci, noi facem copii de raze. Bucălai îngeri ai razelor dintr-o lume aeriană, supramundană.

Popor de raze.

Uşor se poate cădea. Uşor se poate cădea din lumea mea de raze. Uşor
Poţi aluneca pe un versant de diamant, pe un fascicul, pe o muchie ori pe o faţetă. E lumea întîmplării pure. Între lumile noastre greu se mai poate comunica.

Popor de raze.

Uşor poţi ajunge la fundul hăului lumii acesteia.
Uşor, pe negîndite şi ameţitor poţi ajunge, cu un singur gînd beteag, strîmb, stîngaci, în lumea atît de primitivă şi rudimentară, a materiei inanimate. În lumea inerţiei, de piatră. În lumea în care viaţa şi moartea se înfruntă. Unde poţi să-ţi sîngerezi genunchii. Şi unde numai rugăciunea
îţi mai este dată.

(Primul sfîrşit al poemului de diamant.)

Popor de raze.

Uşor poţi coborî în lumea în care Făt-Frumos a trecut, alergînd un iepure, alergînd o săgeată. În Valea Plîngerii, aici, unde sîntem cu toţii. Valea Plîngerii.
Unde ţi se face dor de trecut, pentru că numai aici e trecutul.
Şi io am fost căzut şi-am izbutit să mă înalţ iarăşi.
Prin puterea dumnezeului meu, cel mort şi după trei zile înviat, singur Învietorul din morţi. El este Învietorul şi Mîngîietoru meu. Acum sînt înger. Acum nu mă mai puteţi atinge. Doar veţi pune mîna pe mine ca pe aer, nevăzîndu-mă şi apoi degetele dulci, ca de pe miere, veţi linge.
Asta va fi singura dovadă că sînt.
Asta vă va fi singura dovadă că sunt.
Asta va fi singura voastră dovadă vreodată despre mine.

*

Să nu uitaţi, să nu uitaţi niciodată: eu nu sunt un învingător, n-am fost niciodată un învingător, eu sunt însuşi Învingătorul.

*
Popor de raze. Aici, în Valea Plîngerii, unde suntem cu toţi.

*

Poemul de diamant fie întotdeauna cu voi! Poemul de diamant are să vă însoţească pretutindeni. Cu poemul de diamant veşnic veţi dormi sub pernă. Poemul de diamant va spune slujba, va rosti rugăciunea – şi o să vă coboare oasele în bernă.

(Al doilea sfîrşit al poemului de diamant.)

Poemul de diamant este cel care va coborî după voi să vă învie. Poemul de diamant va căuta oscioarele voastre în groapă. Şi o să vă aducă înapoi carnea de pe zgîrciuri. Vă va pune iarăşi păr mătăsos pe scalpuri. Va face veştmintele voastre albe ca zăpada şi faţa ei asemeni luminînd. Veţi învia printre fii luminii, acolo unde eu veşnic şed. Printre semenii acelui popor de raze, curăţiţi întru-totul. Şi veţi şade cu mine la masă, netotul. Ca să fie, cu totul, întotului tot! Să cîntăm, deci, Celui Divin! De acum şi pînă
la cel din urmă ort. Amin!
Popor de raze!

27/10/2024

Primul poem din CIOPLITORUL DE MĂȘTI, care nu se regăsește în carte, se referea la CIOPLITORUL DE CRUCI. El era un băiat firav, pirpiriu, care umbla cu o trusă de scule de mecanică fină întotdeauna după el. În 1983 e scris poemul, aici, de față. Pentru că în 1983, aveam un coleg căruia i se spunea cioplitorul de cruci, de la atelierul mecanic - și chiar asta era. După 1990, și-a luat un spațiu la/lângă Cimitirul Eternitatea, de pe bdul George Coșbuc(pe care-l supranumisem GEORGE COȘCIUG!) și s-a apucat full-time de sculptat/cioplit cruci. Care cm îi murea cineva, care cm avea nevoie, se ducea la Maistrul Bejan, iar el îl dispecera la băiatul care cioplea în cruci...

Cititorul în cruci

(Mihail Gălățanu – 1963)

Aceste rînduri au fost găsite
Scrise pe zidurile capelei, pe cruci,
Chiar şi pe gardurile cimitirelor.
Erau fără înflorituri, fără vignete,
Ca feţele minerilor, nebărbierite.

Nu sînt versuri sînt cuie
pe care toţi ni le batem în talpă
cu conştiinciozitate, cu extaz.

Eu nu sînt Poetul. Eu sînt
Cititorul în cruci, cel cu ochi oblici.
Pe pietrele acestea roşii, ca-n cimitirele evreieşti,
Stă scrisă, la zi, cronica de obcine şi-olaturi.

Răbojul cărnii mele. Deasupra mormintelor,
Un arbore genealogic
îşi scutură frunzele,
bineînţeles genealogice.

O istorie a literaturii române
Scrisă în limba carnală, dialectul sangvinic.
Lîngă cruci, nervii şi merii urcă în spirală.
Viaţa de vie şerpuieşte piatra ca pe-un arac.
“Aici odihneşte Ioana Gălăţanu.”
“Aici odihneşte Gheorghe Gălăţanu,
robul lui Dumnezeu.”
Mai încolo e o cruce încă virgină,
alături o poză sub care scrie
“Mihail Gălăţanu. 1963 –

21/10/2024

al 8-lea poem din antologie:

–UN POET AL MAMEI–

Mamă, nu voi înceta niciodată să te cânt
pentru că n-am terminat cântecul, încă
am să te cânt și pe patul de moarte
am să te cânt și-n genunchi, am să te cânt și pe brâncă

pentru că n-am terminat cântecul, mamă,

acest cântec simplu, despre tine,
cântecul o să mi-l luați ultimul
oricum, cântecul o să mi-l luați ultimul
ca imaginea jupuită de pe retine

pentru că n-am terminat cântecul, încă
am de gând să cânt și pe patul de moarte
în genunchi
și pe brâncă,
mamă, nu voi
înceta
niciodată
să te cânt

pentru că n-am terminat cântecul,
mamă

14/10/2024

Al 3-lea poem din antologie:

Mireasa tuturor

Pe mine mulţi bărbaţi m-au iubit. Pe mine
toţi bărbaţii m-au iubit. De mici, de prizăriţi, de cu tu-
-leiele abia mijite pe faţă, de cînd îşi schimbau spectaculos
chiloţeii p-o pereche cu număr mare
în care încăpea, bine îndesat, un fund de bărbat.
Eu am fost mireasa Lumii. Mireasa Tuturor. Care cum
unu’, aracan dă el, bietu’, n-avea o mireasă, mă ofeream io.
Care erau vai de capu’ lor, paralitici, cu mîinile
atîrnîndu-le damblagite, cu picioarele tăiate de tren.
Care aveau platfus, care nu făcuseră armata,
care erau epileptici, care trecuţi la rebuturi.
Io mă îmbrăcam în alb şi veneam la ei, ca o soră medicală,
cu părul negru şi mătăsos bine ţesălat şi lăsat pe umeri
Să-şi înfigă ei mîna în păru’ meu,
să şi-o plimbe, să-şi închipuie pe îndelete,
că m-au avut, că mă au chiar atunci,
că se-mplîntă în mine, că icnesc şi plîng, icnesc.
Să se-mpingă tot mai avan în pîntecu’ meu bombat
şi gata să plesnească de dorinţa de-a fi
Mireasa Lumii. Mireasa Tuturor.
Şi-apoi cu toţi s-o fac, să mă dărui tuturor, să mă-mpart
ca pe-un pachet de turtă dulce
care s-a uscat puţin
dacă l-ai lăsat pe noptieră
şi nu l-ai mîncat

1. UN INSTRUMENT CARE SĂ DEA FIORI

Să vină la mine toţi balcîzii lumii, toţi zgubiliticii
ttoţi rînjiţii, toţi tremuricii, ăia care plîng degeaba
şi io să-i alin
să le pun o ţîţă pe gură
şi să le spun:
- Aţi mai cîntat voi la un instrument ca ăsta?
Vă place muzica? Ce notă aveaţi la solfegii
şi dacă aţi chiulit la ora de muzică-n liceu.
Şi cînd ei fluieră să aud fluieratu’ pân oasele mele
şi să zic:
- Bravo, oase-ale mele, binecuvîntate să fiţi
c-aţi învăţat să cîntaţi de capul vostru!
Io am fost pentru toţi Mireasa-de-Prim-Ajutor,
Mireasa-de-Serviciu,
Mireasa-Pe-Gratis, Mireasa-de-Rezervă.
Şi nu ei m-au ales pe mine, ci io i-am ales pe ei.

2. MICA MEA ÎNTREPRINDERE PARTICULARĂ, MICU’ MEU SERELEU

Am ales să îmbrăţişez această glorioasă meserie de Mireasă
A Refuzaţilor Mireasă de Cruce Roşie sau Mireasă de
Caritate, cm mi se mai spunea. Asta a fost mica mea întreprindere particulară, micu’ meu sereleu.
Aşa m-am privatizat io după Revoluţie, aşaş mi-am tras firmă, ca să fiu patron,Patroană, mai degrabă.
Patroana plînsului recruţilor prin gări, patroana ofticioşilor,
Patroana ftizicilor, patroana ălora cu pietre la rinichi,
Sfînta Precista pă Degeaba, Sfînta-Mărie-pă-Datorie,
Sfînta Magdalena-de-mpărţit-la-Săraci şi, maia ales,
La Săracii-cu-Duhul.

3. MIREASA POPORULUI

Că nu e ţel ma nobil pă lumea asta
Decît să fii Mireasa Calicilor, Mireasa Bolnavilor,
Mireasa-De-Mpărţit-la-Popor.
O să fie ş-o stradă cu numele tău pe unde te-ai născut.
Păi unde stai?Păi pă strada Mireasa Poporului, pă lîngă Sfînta Vineri.
Pă ce stradă locuiţi?Mireasa Poporului, 29.
Te aştept, la ora şapte, pă strada Mireasa Poporului, la fîntîna
Arteziană din rondoul cu flori.

Că mare pomană-i pă lumea asta să fii Mireasa Babalîcilor.
Ălora de nu mai pot nici să ducă lingura la gură.
Ălora de-au uitat şi să se-ncheie la prohab.
Ălora de ling pisica şi zic că-i cornetu’ cu-ngheţată.
Ălora care-au rămas fără un ochi şi privesc soarele chior.
Io sînt aia, fraţilor, io sînt Mireasa Azilului Dă Bătrîni
Mireasa dă Molitvă. Dă Ultimă Împărtăşanie.
Mireasa care se trece dă bunăvoie
Din pat în pat păn salonul bărînilor.
La reumatici. La ăi uitaţi dă ficiori.
La ăi care dau bună ziua la gîşte.
La ăi care zac pe patul morţii lor.

Io sînt Mireasa Lumii, care ridică păcatul tuturor.
Cu păcatele lor mă cunun. Cum şi ei se-nsoară
Tot cu păcatele lor.
Io sînt sclava lor preasupusă, care le sărută
Tălpile stafidite ale picioarelor lor.

4. MIREASA DIN FLORI

Şi mai sînt unii care mă cheamă cu lacrimi în ochi,
care vin şi mă peţesc pentru alţii. Care cm le-a murit cineva
tînăr
şi-a rămas ne-nsurat, vin şi mă cheamă să fiu
mireasa mortului lor. Să nu rămînă, sărăcuţu, ne-nsurat.
Să nu rămînă flăcău. Să vină o mireasă, să-l dezvirgineze
Acolo, pe catafalc, în noaptea nunţii lor.
Că pămîntu’ nu-l primeşte fecior. Şi io trebuie să-i rup aţa
lui de copil, de băiat şi să-l fac
bărbat în putere şi biruitor.

Io sînt Mireasa lui Sacră cu care să aibă copii.
Mortul e minunat de liniştit. Morţii
sînt copiii cei mai cuminţi, cei mai ascultători.
Şi io sînt Mireasa-Lui-din-Flori. D-aia mi se şi spune:
Mireasa Morţilor.Însoţitoarea-de-Cavou. Fata-de-Suflet
a Cimitirelor.
Cina-de-Taină-a-Nenuntiţilor.

Şi io nu refuz niciodată. Io vin şi m-aşez lîngă cel mort, îl sărut şi mă cuibăresc în sicriu lîngă el,
mă cocoloşesc în braţele lui iubitoare. Mă acopăr cu flori.
Cu florile lui nemuritoare. Suflu în lumînări, să fie mai intim.
Că el, Mirele Meu, Iubitu’ meu, tre’ să se simtă ca lemnu’,
ci să mă ia-n braţe. Că doar din dragoste io mă cunun cu el,
nu-i aşa?

5. NOAPTEA NUNŢII FĂRĂ DE SFÎRŞIT

El este palid şi frumos ca un mort. Are sîngele rece
şi nu se grăbeşte. Nunta noastră o să dureze o veşnicie,
că, la morţi, noaptea nunţii e fără sfîrşit.
Nici el n-o să mai ştie bine dac-a murit. N-o să mai fie sigur
că îl duc la groapă.
Io am să mă furişez sub pînza cea albă care;l acoperă,
Ca sub un aşternut, ca sub plapumă.
Mireasă am să viu, cu voalul care are
Motive ccu flori.
În mînă am să ţin un buchet de stînjenei mov,
floarea lui preferată.
Apoi vor veni fotografii şi ne vor face
fotografia de nuntă.
Vom zîmbi amîndoi fericiţi,
pentru că ne strîng pantofii.

Apoi voi săruta mirele,
ca să nu se creadă că nu-l iubesc.
Şi pe buzele lui va rămîne întipărit
Sărutul-de-Nuntă. El va duce cu el
sărutul meu pătimaş în mormînt.
Acolo o să-i ţină de cald. O să fie fierbinte.

6.CUM SE JOACĂ CEARCEAFUL MIRESEI

Şi-apoi pe mine o să mă-nmormînteze peste el.
O să ne ducă, în mare alai, la Camera Nunţii
şi soacră-mea cu maică-mea au să pîndească
prosopul şi cearceaful,
să joace Cearceaful Miresei.
Şi ei vor fi mîndri c-au avut o Mireasă Fecioară.
Că nu-i ruşine mai mare-n Moldova
ca mireasa prihănită.

Estimp nunat va fi în toi. Mesenii vor bea şi vor chefui
muzicanţii vor ciopîrţi în fiecare farfurie
acordeonul felii
şi vor face să gîlgîie viorile-n pahare.

Va fi, va fi, va fi!
O nuntă ca-n poveşti
Cu munţii beţi şi stelele făclii.

Pe mine mă vor lăsa trei zile-n mormînt
Ca să-i fiu mireasă
şi să se bucure de mine pe-ndelete.

Pe urmă mă vor scoate
şi mă vor iubi. Pe rînd, toate rudele mortului
mă vor lua şi mă vor iubi.

Voi fi Mireasa Neamului Lor
şi vor spera ca să le dăruiesc copii.

14/10/2024

https://www.youtube.com/watch?v=Np-QFNtoGgM

Scurt interviu despre inspiratie si placerea scrisului

14/10/2024

Convorbiri, într-o doară:), cu Gia Iova, la târg...

13/10/2024

al 2-lea poem din antologie:

DACĂ MAMA MEA AR MURI

1. DIN PIEPT, INIMA

Dacă mama mea ar muri,
Eu în trupul ei aş intra şi aş locui.
Aş locui acolo pe veci,
Acolo aş face cetatea mea, acolo aş
Aniversa
Fiecare aniversare a mamei mele.

Cîntă, i-am spus trupului.
Cîntă.
Cîntă delicateţea ce-o avea mama mea.
Cîntă frumuseţea mamei mele, cîntă mînia ce-o aprindea cînd făceam cîte o boacănă, cîte o trăsnaie a vieţii mele, cînd spărgeam cîteceva prin bucătărie.
Cîntă, cu furie, cm o iubeai pe mama mea.

Cîntă disperarea mea de copil, cînd pleca ea numai pînă la colţul blocului, ca să cumpere pîine, pîine şi lapte – şi mă temeam că m-ar părăsi. De parcă te-ar putea părăsi umbra ta. ambra trupului tău. De parcă ar putea pleca şi te-ar lăsa. De parcă ar putea pleca şi te-ar lăsa, din piept, inima.

2. UMBLÎND PRIN LUMEA MORŢILOR

Dacă mama mea ar muri,
Eu, cm să supravieţuiesc?
Eu, care nu sînt decît o terminaţie a ei, un terminal al aeroportului ei, un apendice, o extremitate a dorului ei de viaţă,
întinsă, din păcate, spre moarte.

Eu nu sunt decît o unghie a ei, rebelă, care a crescut prea departe. Un ovul care s-a rătăcit. S-a lepădat. Un firicel de păr al ei care s-a pierdut şi a căpătat, temporar, autonomie de zbor. Căruia i-a intrat în cap, treptat-treptat, c-ar putea exista
De unul singur, c-ar putea trăi şi muri de capul lui.

Eu sunt doar o lacrimă a ei care s-a întărit,
s-a condensat,
a crescut
şi s-a făcut bărbat
s-a solidificat într-atît încît a devenit o statuie de sare,
umblînd şi plîngînd pe la morţi
- şi în lumea morţilor,
pe la obor şi bazare.

Sunt o tumoare a ei care a crescut nefiresc de mult
şi acum nu mai ştie cm să intre înapoi.
Care se miră cum, dintr-o singură femeie tristă şi frumoasă,
m-am replicat
şi acum am ajuns doi.

3. MAMA MEA NICI NU ŞI-AR SEAMA

Dacă mama mea ar muri,
Nu-i aşa că nu şi-ar da seama?
Că nici nu şi-ar da seama?
Că nici nu ar simţi, pentru că încă ar scana lumea prin ochii mei, încă ar pipăi-o cu mîinile mele?
Ar întinde, ca un alien, membrele mele spre lucruri, să le controleze, să le apuce.
Viaţa mea, cu tot ce-i al meu, ar fi al ei.
De fapt, am mai spus-o, io nici nu trăiesc viaţa mea.
Trăiesc, mereu, frenetic, viaţa strămoşilor mei.
Adică da, cm ar veni, strămoşii mei mă trăiesc pe mine. Întruna.
Mă fac poştă.
Fac poştă viaţa mea.
Ca pe-o ţigară într-o tranşeie.
Unde un obuz e faţa curată şi înfricoşătoare
A morţii. Sînt ianus
Cel cu două feţe.
Şi moartea-i cea de-a doua faţă a mea.
Şi mama-i cea de-a doua faţă a mea.
Şi moartea-i cea de-a doua viaţă a mea.

30/09/2024

am fost la parastas la Alex (Ștefănescu). Se cuvenea. A fost joi. Am ajuns mai devreme. Și am făcut singurele fotografii care există. Preotul a cântat cu multă abnegație. L-am ajutat și eu, ca un țârcovnic de provincie... Tricolorul, panglică obosită de vreme, flutura a tristețe. Impasibil. Deasupra frunții noastre, bineînțeles că era și Alex. Sub formă de duh. Căci sufletul este etern, nemuritor și indestructibil, orice am face, după credința mea:)...

12/09/2024

TOATE GROPILE ( SE ASTUPĂ)

Toate gropile
se astupă
cu John Lennon.

Toate gropile
sunt pline
cu Freddie Mercury.

Toate gropile
au coeficientul de inteligență
a lui Einstein.

În consecință, toți oamenii sunt, pe lume,
de înlocuit
unii cu alții
ca maria tănase cu eminescu
sau salvador dali
cu nichita stănescu.

Poți da la schimb
cinci Picasso contra trei Rimbaud,
depinde cm te simți în formă
sau nu.

Nu există oameni de neînlocuit,
nu știu cine a scornit balivernele astea,
există doar cafea cu înlocuitori
și nechezol

o floare poate fi
oricând
înlocuită
cu o floare

un cer albastru de azi
cu un alt cer albastru
de mâine seară

orice animal poate fi
confundat
cu un alt animal
asemănător
din aceeași rasă

numai oamenii ce mai sunt colecționați
cu sticlă la schimb

dacă va exploda
Olimpul
va fi înlocuit cu
un alt Olimp
mai rezistent
de carton
sau de plastic

Paradisul
cu alt Paradis
cu mult mai himeric

nu-i nicio nenorocire

Dumnezeu cu un alt Dumnezeu
android
mai proaspăt

în care să credem până la capăt

în războaie moare același
om
unul singur
repetabil ca o strofă
din Golem

mă puteți copia
ușor
aveți ADN-ul
în fiecare scuipat
pe care vi-l întind
pe frunte

23/08/2024

21/08/2024

RIVALUL MEU ÎN POEZIE
Unii au pus botul și chiar cred că rivalul meu în poezie a fost Ioan Es. Pop. Nu. Nicidecum. Alții se gândesc că ar fi Cristian Popescu. Nu, copii, nu trebuie să ne încurcăm cu băieții de mingi! Rivalul meu adevărat e un băiat din Ardeni. Un puști găozar. Un tip coclit. Tac-su era ofițer/colonel, el nu cred că e liniștit. Scria scrisorele către un anume prefisor, George Izamb. Prescurtat. Avea ochi albaștri, era cu mult mai frumos ka ka Alain Delon, era cam bi – și cam dădea ochii peste cap. Unii spun că era mai genial decât mine. Dar mai era unul. Tot cu tată colonel, ce l-o fi apucat și pe ăsta... Ăsta, al doilea, se numea FRUMUSEȚE-A-AERULUI...Il est BEAU. Cu adevărat BEAU. De l’air. Umbla cu părul vopsit în verde și trăgea după el un schelet de pește prăjit, pe post de pet. Numai ca să epateze burghzii. Al treilea prieten al lor, tot cu ochi albaștri, a murit în CETATEA ÎNȚELEPCIUNII. În Biblie, Philadelphia. Sau, delirând, în Baltimore. Și, în general, ăștia e în prințipal, rivalii mei...