La Vulturi este cuibul vulturilor, adică al celor capabili să respire aerul marilor înălţimi spirituale. Motto-ul nostru este „Fiecare se înalţă prin darul său”, adică prin ce i-a fost dat de Sus: talent, har, talant de înmulţit după porunca divină. Iar dorinţa noastră este ca în această cafenea culturală să se (re-)găsească oameni de mare calitate intelectuală şi sufletească, persoane cu preocupă
ri, valori, principii şi aspiraţii comune, personalităţi ale vieţii culturale, politice şi bisericeşti, dar şi tineri care vor să întîlnească astfel de personalităţi, care vor să se formeze sub înrîurirea lor şi care vor să le urmeze profesional, social sau duhovniceşte. Şi, ca să ni se îndeplinească năzuinţa, ne vom îngriji să organizăm cît mai multe evenimente care să-i adune pe oamenii de acest fel La Vulturi. La Vulturi mai găzduieşte o librărie cu carte de folos şi o galerie, în care expoziţiile de pictură şi fotografie se vor succeda. Deci, cuvîntul scris şi vorbit va fi ilustrat în mod sugestiv de caractere şi imagini. Am ales ca simbol vulturul din mai multe motive. Întîi, pentru că vorbeşte foarte bine despre ţinta noastră. Apoi, pentru că localul nostru este într-o casă cu arhitectură inspirată de stilul brâncovenesc, iar acest stil este caracterizat, printre altele, de basoreliefuri cu „vulturul cruciat”. În al treilea rînd, pentru că există o poveste a vulturului pleşuv alb, cel care trăieşte cel mai mult, pînă la 70 de ani, dar care, la jumătatea vieţii are nevoie de o înnoire fizică radicală, pentru a supravieţui. El se retrage atunci pe o stîncă greu accesibilă şi acolo îşi smulge, pe rînd, ciocul, ghearele şi penele, pentru a-i creşte altele noi. După cîteva luni, astfel întinerit, vulturul îşi continuă existenţa cu o vigoare la fel de mare ca în primii ani de viaţă. Or, casa „La Vulturi” a purtat, pînă de curînd, un alt nume şi a întruchipat un alt concept, care se cerea trecut printr-un proces de regenerare, pentru ca idealul pentru care s-a născut să fie slujit cu forţe înnoite.
În fine, numele cafenelei se datorează în parte amplasării ei, poate nu întîmplătoare, pe Strada Vulturilor. Cum numele nu şade degeaba pe om, nici strada nu se va fi numit în zadar aşa. Strada Vulturilor trebuie să-şi aibă vulturii ei!
