26/01/2024
Am plecat din Etiopia. Mă întorc spre casă după o săptămână pe care am resimțit-o brutal și fizic și psihic.
În primul rând, în Etiopia e război civil în nord. E drept că în centru / sud viața merge înainte, lucrurile funcționează oarecum, dar sentimentul de nesiguranță e prezent în toată țara și singura șansă reală pe care o ai să te întorci întreg acasă e să-ți încredințezi traseul ghizilor care știu când, unde și cm să meargă. Zona din care aducem cafeaua, spre exemplu, se numește Oromia și e o regiune controlată de rebeli care își vor independența. Aici nu poți vorbi despre securitate decât în termeni extrem de relativi. Regulile cu care suntem noi obișnuiți și pe care le considerăm normale nu există.
În al doilea rând, în Etiopia e sărăcie extremă. Toate imaginile pe care le ai în minte cu copii malnutriți de prin Somalia sunt aici realitate crudă pe care mi-e greu s-o descriu în cuvinte. Am parcurs într-o mașină de teren, timp de o săptămână, cam 1500 de km de off-road, căci drumuri nu pot fi numite. Etiopia are asfalt doar pe 30% dintre drumuri, iar în rest este macadam permanent si este plin de oameni, indiferent că treci prin sate sau păduri.
În al treilea rând, în Etiopia mi-am dat seama repede că nu am cm să mănânc sau să beau apă în timpul zilei, pentru că nu aș fi avut unde să merg la toaletă. Nu doar că nu există toalete, dar nu ai cm să mergi nici “în pădure”, pentru că în momentul în care cobori din mașină ești instantaneu înconjurat de minim 10 copii care cerșesc sau vor să te atingă. Iar dacă ești și mai puțin norocos, nimerești într-o busculadă cm am pățit noi atunci când s-a întâmplat un accident în fața mașinii noastre: o motocicletă cu 4 femei a ajuns în șanț iar una dintre ele a rămas întinsă în fața mașinii noastre. Zeci de oameni au apărut instantaneu, au înconjurat mașina, au început să se certe și să urle. Nimeni nu a ajutat femeia de pe jos, în schimb foarte mulți au început să bată în mașină și să ceară bani, din ce în ce mai agresivi, până a apărut un fel de poliție locală să ridice femeia accidentata și să calmeze puțin lucrurile. Haosul este atât de generalizat încât efectiv nu ai cm să știi dacă o să ajungi în viață acolo unde ți-ai propus. Orice drum e un real pericol de accident, fie că vine de la animale, de la copii, de la șoferi de camioane sau de la motocicliști care cară animale, coșciuge, mobilă sau alți 5 oameni. Pe drumul care leagă Etiopia de Kenya, singurul asfaltat mai bun, se întâmplă minim 2 accidente pe oră.
Nici în capitala Addis nu e neapărat mai bine, pentru că aici trebuie să stai în hotel, altfel nimeni nu-ți garantează nimic. Doar din întâmplările trăite de mine, pot să spun că unuia din grupul nostru i s-a furat telefonul din buzunar, iar alți doi care au plecat să “viziteze” au fost atacați și au ajuns la poliție, unde au aflat că este risc foarte mare de răpiri în oraș.
DAR. Dacă treci peste toate astea, dacă faci abstracție de toate cele povestite pana acum, dacă ai răbdare, Etiopia are și unii dintre cei mai frumoși oameni de pe Pământ. Nu doar fizic, ci și în interacțiuni, oamenii cu care am vorbit și am făcut lucruri te încântă cu sinceritate, grație și naturalețe. Cafeaua crește în principiu sălbatic, în păduri, iar recolta din loturile pe care le-am gustat este foarte, foarte bună. Din păcate, cele mai multe dintre aceste loturi ajung în China / Asia. China este, de fapt, cea mai mare amenințare aici, pentru că face o colonizare modernă, printr-o politică evidentă de a se căsători în masă cu localnici si astfel să dețină TOT în Etiopia.
Ei au alt calendar ,acum sunt in 2016. Altfel, etiopienii nu doar că sunt extrem de religioși, ci au și un mix foarte mare de religii. Ortodocși (Copti) și Protestanți sunt cei mai mulți, dar sunt și musulmani și conflicte apar des, mai ales că sunt needucați, săraci, înfometați, îndoctrinați și folosiți de diferitele facțiuni care se războiesc.
Ianuarie. 2024
